serviabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SERVIABILITÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi serviabil. [
Pr.:
-vi-a-] – Din
fr. serviabilité.serviabilitate (Dicționar de neologisme, 1986)SERVIABILITÁTE s.f. Însușirea de a fi serviabil. [Pron.
-vi-a-. / cf. fr.
serviabilité].
serviabilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)SERVIABILITÁTE s. f. însușirea de a fi serviabil. (< fr.
serviabilité)
serviabilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)serviabilitáte (rar)
(-vi-a-) s. f.,
g.-d. art. serviabilitắțiiserviabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SERVIABILITÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi serviabil. [
Pr.: -
vi-a-] — Din
fr. serviabilité.