servantă - explicat in DEX

servantă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SERVÁNTĂ, servante, s. f. 1. (Livr.) Servitoare, slujnică. 2. Masă sau bufet pe care se pun tacâmurile și vasele de schimb necesare pentru servitul mesei. – Din fr. servante.

servantă (Dicționar de neologisme, 1986)
SERVÁNTĂ s.f. 1. (Liv.) Servitoare, slujnică. 2. Masă sau bufet pe care se pun farfuriile și tacâmurile necesare în timpul când se servește masa. ♦ (Iluzionism) Sertar orizontal, prevăzut cu o margine posterioară și una laterală care se adaptează la o masă, permițând operatorului depozitări de obiecte. [< fr. servante].

servantă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SERVÁNTĂ s. f. 1. servitoare. 2. masă, bufet pe care se pun farfuriile și tacâmurile necesare servirii unei mese. (< fr. servante)

servantă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
servántă s. f., g.-d. art. servántei; pl. servánte

servantă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*servántă f. (fr. servante). Fam. Servitoare.

servantă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SERVÁNTĂ, servante, s. f. 1. (Livr.) Servitoare, slujnică. 2. Masă sau bufet pe care se pun tacâmurile și vasele de schimb necesare pentru servitul mesei. — Din fr. servante.