serv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SERV, -Ă, servi, -e, s. m. și
f. 1. (În evul mediu) Țăran dependent de stăpânul de pământ; iobag, șerb. ♦ (Latinism
înv.) Sclav, rob.
2. (
Livr. înv.) Servitor, slujitor. – Din
lat. servus.