serv - explicat in DEX

serv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SERV, -Ă, servi, -e, s. m. și f. 1. (În evul mediu) Țăran dependent de stăpânul de pământ; iobag, șerb. ♦ (Latinism înv.) Sclav, rob. 2. (Livr. înv.) Servitor, slujitor. – Din lat. servus.

serv (Dicționar de neologisme, 1986)
SERV- v. servo-.

serv (Dicționar de neologisme, 1986)
SERV, -Ă s.m. și f. (În feudalism) Șerb, rob, iobag. [Cf. it. servo < lat. servus].

serv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SÉRV, -Ă s. m. f. 1. (în feudalism) șerb. 2. servitor. (< lat. servus)

serv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
serv (înv.) s. m., pl. servi

serv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*serv, -ă s. (lat. servus, serva, rob, roabă. V. șerb). Rar. Rob. Servitor.

serv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
serv m. 1. șerb; 2. termen de politeță: al vostru umilit serv.

serv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SERV, -Ă, servi, -e, s. m. și f. 1. (în Evul Mediu) Țăran dependent de stăpânul de pământ; iobag, șerb. ♦ (Latinism înv.) Sclav, rob. 2. (Livr. înv.) Servitor, slujitor. — Din lat. servus.