șerpar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘERPÁR (
1)
șerpare, s. n., (
2)
șerpari, s. m. 1. S. n. Brâu lat de piele (prevăzut cu buzunare) pe care îl poartă țăranii; chimir.
2. S. m. Pasăre răpitoare, asemănătoare cu acvila, cu spatele de culoare brună-cenușie și cu pântecele alburiu, care se hrănește mai ales cu șerpi, șopârle și broaște (
Circaëtus gallicus). –
Șarpe +
suf. -ar.