serologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEROLOGÍE s. f. 1. Știință care se ocupă cu studiul serurilor terapeutice, specifice sau nespecifice; capitol al imunologiei care cuprinde studiul metodelor pentru punerea în evidență a anticorpilor din serul sangvin, precum și studiul antigenelor microbiene și celulare și a toxinelor.
2. Studiu de laborator care constă în analizarea modificărilor serice din cursul diferitelor boli. – Din
fr. sérologie.serologie (Dicționar de neologisme, 1986)SEROLOGÍE s.f. Capitol al imunologiei care studiază proprietățile serului din sânge. [Gen.
-iei. / < fr.
sérologie].
serologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEROLOGÍE s. f. ramură a imunologiei care studiază anticorpii din serul sangvin, în timpul diverselor reacții imune. (< fr.
sérologie)
serologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)serologíe s. f.,
art. serología, g.-d. serologíi, art. serologíeiserologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEROLOGÍE s. f. 1. Știință care se ocupă cu studiul serurilor terapeutice, specifice sau nespecifice; capitol al imunologiei care cuprinde studiul metodelor pentru punerea în evidență a anticorpilor din serul sangvin, precum și studiul antigenelor microbiene și celulare și al toxinelor.
2. Studiu de laborator care constă în analizarea modificărilor serice din cursul diferitelor boli. — Din
fr. sérologie.