sermaĭa - explicat in DEX

sermaia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SERMAIÁ, sermaiale, s. f. (Turcism înv.) Capital; fond (de bani). [Var.: sermeá, sirmaiá s. f.] – Din tc. sermāye.

sermaia (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
sermaiá (-iále), s. f. – Capital, afacere. Tc. sermaye (Tiktin). Sec. XVIII, înv.

sermaia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sermaiá (înv.) s. f., art. sermaiáua, g.-d. art. sermaiálei; pl. sermaiále, art. sermaiálele

sermaia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SERMAIÁ, sermaiale, s. f. (înv.) Capital; fond (de bani). [Var.: sermeá, sirmaiá s. f.] — Din tc. sermāye.

sermaià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sermaià f. capital: pungă turcească și în ea sermaia nemțească PANN. [Turc. SERMAYÈ].

sermaĭa (Dicționaru limbii românești, 1939)
sermaĭá f. (turc. sermaĭé, pers. sermaĭe, d. ser, cap, și maĭe, banĭ, fondurĭ; bg. sîrb. sermiĭa, ngr. sermegés. V. ser-dar). Vechĭ. Capital (banĭ). — Și sirmaĭa și sirmea.