seringă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SERÍNGĂ, seringi, s. f. Instrument medical folosit pentru a introduce sau pentru a scoate din organism un lichid, pentru a lua probe de sânge etc., care constă dintr-un cilindru de sticlă sau de material plastic cu un piston etanș, la care se adaptează un ac tubular. [
Var.:
siríngă s. f.] – Din
fr. seringue, it. siringa.seringă (Dicționar de neologisme, 1986)SERÍNGĂ s.f. 1. Instrument care servește pentru a face injecții, pentru a lua sânge etc.
2. Mică pompă portativă servind la împins aer sau lichide. [Var.
siringă s.f. / < fr.
seringue, cf. gr.
syrinx – tub].
seringă (Marele dicționar de neologisme, 2000)SERÍNGĂ s. f. 1. instrument medical pentru injecții, pentru a lua sânge etc. 2. mică pompă portabilă servind la împins aer sau lichide. (< fr.
seringue, it.
siringa)
seringă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)seríngă s. f.,
g.-d. art. seríngii; pl. seríngiseringă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SERÍNGĂ, seringi, s.f..Instrument medical folosit pentru a introduce sau pentru a scoale din organism un lichid, pentru a lua probe de sânge etc., care constă dintr-un cilindru de sticlă sau de material plastic cu un piston etanș, la care se adaptează un ac tubular. [
Var.:
siríngă s. f.] — Din
fr. seringue, it. siringa.