serenisim - explicat in DEX

serenisim (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SERENÍSIM, -Ă, serenisimi, -e, adj. Epitet onorific care se adăuga la unele titluri de noblețe sau bisericești din Europa apuseană; prealuminat, mărit. – Din it. serenissimo, fr. sérénissime.

serenisim (Dicționar de neologisme, 1986)
SERENÍSIM, -Ă adj. (Rar) Prealuminat, mărit (titlu de onoare dat principilor sau conducătorilor bisericii în unele țări din Occident). [Voc. serenisime. / cf. fr. sérénissime, it. serenissimo].

serenisim (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SERENÍSIM, -Ă adj. (titlu de onoare al principilor sau conducătorilor bisericii în unele țări din Occident) prealuminat, mărit. (< fr. sérénissime, it. serenissimo)

serenisim (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
serenísim adj. m., pl. serenísimi; f. serenísimă, pl. serenísime

serenisim (Dicționaru limbii românești, 1939)
*serenisím, -ă adj. (lat. serenissimus, it. serenissimo). Foarte senin, luminat (titlu onorific principilor).

serenisim (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
serenisim a. titlu dat unor principi (în Occident).

serenisim (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SERENÍSIM, -Ă, serenisimi, -e, adj. Epitet onorific care se adăuga la unele titluri de noblețe sau bisericești din Europa Apuseană; prealuminat, mărit. — Din it. serenissimo, fr. sérénissime.