serenadă - explicat in DEX

serenadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SERENÁDĂ, serenade, s. f. Compoziție muzicală, vocală sau instrumentală, alcătuită din mai multe părți, apropiată ca factură de divertisment, nocturnă etc., cu caracter liric, executată seara sau noaptea sub ferestrele cuiva, în semn de omagiu sau de dragoste. [Var.: serenátă s. f.] – Din fr. sérénade, it., sp. serenata, germ. Serenade.

serenadă (Dicționar de neologisme, 1986)
SERENÁDĂ s.f. Concert de muzică vocală sau instrumentală cu caracter romantic care se execută seara sau noaptea sub fereastra cuiva în semn de omagiu sau de dragoste; compoziție muzicală pentru acest gen de concert. [Var. serenată s.f. / < fr. sérénade, cf. it., sp. serenata < lat. serenus – senin, germ. Serenade].

serenadă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SERENÁDĂ s. f. 1. concert de muzică vocală sau instrumentală cu caracter romantic, care se execută noaptea, în aer liber, sub fereastra cuiva, în semn de omagiu sau de dragoste. 2. piesă muzicală vocală sau instrumentală de formă liberă. (< fr. sérénade, germ. Serenade, it., sp. serenata)

serenadă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
serenadă, serenade s. f. (intl.) 1. rechizitoriu. 2. pledoaria avocatului poporului.

serenadă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
serenádă s. f., g.-d. art. serenádei; pl. serenáde

serenadă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*serenádă f., pl. e (fr. sérénade, d. it. serenata, d. sereno, senin). Cîntec (saŭ concert) cîntat noaptea supt ferestrele cuĭva în semn de simpatie.

serenadă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
serenadă f. concert dat în stradă seara sau noaptea sub ferestrele cuiva.

serenadă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SERENÁDĂ, serenade, s. f. Compoziție muzicală, vocală sau instrumentală, alcătuită din mai multe părți, apropiată ca factură de divertisment, nocturnă etc., cu caracter liric, executată seara sau noaptea sub ferestrele cuiva, în semn de omagiu sau de dragoste. [Var.: serenátă s. f.] — Din fr. sérénade, it., sp. serenata, germ. Serenade.