serenadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SERENÁDĂ, serenade, s. f. Compoziție muzicală, vocală sau instrumentală, alcătuită din mai multe părți, apropiată ca factură de divertisment, nocturnă etc., cu caracter liric, executată seara sau noaptea sub ferestrele cuiva, în semn de omagiu sau de dragoste. [
Var.:
serenátă s. f.] – Din
fr. sérénade, it.,
sp. serenata, germ. Serenade.