serdărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SERDĂRÍE, serdării, s. f. Funcția, demnitatea de serdar. –
Serdar +
suf. -ie.serdărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)serdăríe s. f.,
art. serdăría, g.-d. art. serdăríei; pl. serdăríi, art. serdăríileserdărie (Dicționaru limbii românești, 1939)serdăríe f. Funcțiunea de serdar. Sediu oficial al serdaruluĭ.
serdărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SERDĂRÍE, serdării, s. f. Funcția, demnitatea de serdar. —
Serdar +
suf. -
ie.