serbare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SERBÁRE, serbări, s. f. 1. Faptul de
a serba; sărbătorire;
p. ext. manifestare cu caracter solemn organizată cu scopul de a celebra un eveniment important; festivitate, petrecere.
2. (Rar) Sărbătoare (
1). –
V. serba.serbare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)serbáre s. f.,
g.-d. art. serbắrii; pl. serbắriserbare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)serbare f. acțiunea de a serba și sărbătoarea însăș.
serbare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SERBÁRE, serbări, s. f. 1. Faptul de a serba; sărbătorire;
p. ext. manifestare cu caracter solemn organizată cu scopul de a celebra un eveniment important; festivitate, petrecere.
2. (Rar) Sărbătoare (
1). —
V. serba.