serată - explicat in DEX

serată (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SERÁTĂ, serate, s. f. Reuniune, întrunire cu caracter muzical, literar etc.; spec. petrecere de seară cu dans. – Din it. serata.

serată (Dicționar de neologisme, 1986)
SERÁTĂ s.f. Reuniune cu caracter literar, muzical etc.; (spec.) petrecere cu dans care are loc seara. [< it. serata].

serată (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SERÁTĂ s. f. reuniune cu caracter literar, muzical etc. ◊ petrecere cu dans care are loc seara. (< it. serata)

serată (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
serátă s. f., g.-d. art. serátei; pl. seráte

serată (Dicționaru limbii românești, 1939)
*serátă f., pl. e (it. sérata). Adunare p. a petrece seara (maĭ mică de cit balu), șezătoare orășenească, sindrofie. — Sec. 19 Soarea (oa 2 silabe), pl. ele (fr. soirée). V. clacă.

serată (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
serată f. adunare de persoane spre a petrece seara convorbind, jucând, făcând muzică. [It. SERATA].

serată (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SERÁTĂ, serate, s. f. Reuniune, întrunire cu caracter muzical, literar etc.; spec. petrecere de seară cu dans. — Din it. serata.