senzație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SENZÁȚIE, senzații, s. f. 1. Reflectare nemijlocită a unor însușiri ale obiectelor din realitate ca urmare a acțiunii lor asupra organelor de simț.
Senzație vizuală. Senzație auditivă. ◊
Expr. A avea senzația că... = a simți, a i se părea că... ♦ Percepție. ♦ Simțire; sentiment.
2. Ceea ce are un caracter senzațional, impresionează în mod puternic simțurile, imaginația; ceea ce constituie un prilej de emoții violente. ◊
Loc. adj. De senzație = senzațional. ◊
Expr. A face senzație = a produce o impresie foarte puternică, a trezi un interes deosebit, a face vâlvă. [
Var.:
senzațiúne s. f.] – Din
fr. sensation, lat. sensatio, -onis.