sentință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SENTÍNȚĂ, sentințe, s. f. 1. Hotărâre, decizie a unui tribunal, pronunțată în primă instanță. ♦ Hotărâre a unei comisii de arbitraj. ♦
Fig. Stigmatizare, oprobriu, blam.
2. Maximă, aforism, adagiu. ♦ Deviză. – Din
fr. sentence, lat. sententia.