sentință - explicat in DEX

sentință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SENTÍNȚĂ, sentințe, s. f. 1. Hotărâre, decizie a unui tribunal, pronunțată în primă instanță. ♦ Hotărâre a unei comisii de arbitraj. ♦ Fig. Stigmatizare, oprobriu, blam. 2. Maximă, aforism, adagiu. ♦ Deviză. – Din fr. sentence, lat. sententia.

sentință (Dicționar de neologisme, 1986)
SENTÍNȚĂ s.f. 1. Hotărâre, decizie a unei instanțe judecătorești. ♦ (Fig.) Blam. 2. Maximă, aforism. [< lat. sententia, cf. fr. sentence, it. sentenza].

sentință (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SENTÍNȚĂ s. f. 1. hotărâre a unui tribunal pronunțată în instanță, a unei comisii de arbitraj. ◊ (fig.) blam. 2. maximă, aforism. (după fr. sentence, lat. sententia)

sentință (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sentínță s. f., g.-d. art. sentínței; pl. sentínțe

sentință (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sentință f. 1. V. sentență; 2. deciziunea unui tribunal: sentință de moarte.

sentință (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SENTÍNȚĂ, sentințe, s. f. 1. Hotărâre, decizie a unui tribunal, pronunțată în primă instanță. ♦ Hotărâre a unei comisii de arbitraj. ♦ Fig. Stigmatizare, oprobriu, blam. 2. Maximă, aforism, adagiu. ♦ Deviză. — Din fr. sentence, lat. sententia.