sentimentalitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SENTIMENTALITÁTE s. f. Caracter, fel de a fi al unei persoane sentimentale; predispoziție spre exagerarea sentimentelor. ♦ Reacție afectivă specifică a cuiva față de realitățile vieții. – Din
fr. sentimentalité.sentimentalitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)SENTIMENTALITÁTE s. f. sentimentalism (1). (< fr.
sentimentalité)
sentimentalitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sentimentalitáte s. f.,
g.-d. art. sentimentalitắțiisentimentalitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*sentimentalitáte f. (d.
sentimental). Caracteru de a fi sentimental.
sentimentalitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SENTIMENTALITÁTE s. f. Caracter, fel de a fi al unei persoane sentimentale; predispoziție spre exagerarea sentimentelor. ♦ Reacție afectivă specifică a unei persoane față de realitățile vieții. — Din
fr. sentimentalité.