sentimentalism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SENTIMENTALÍSM, (
2)
sentimentalisme, s. n. 1. Tendință de a exagera rolul și valoarea sentimentelor, de a aprecia lucrurile (numai) din punct de vedere afectiv sau de a da în mod obișnuit precădere acestui criteriu.
2. Gest, atitudine, comportare de om sentimental.
3. Curent preromantic în literatură apărut la sfârșitul
sec. XVIII ca o reacție împotriva clasicismului. – Din
fr. sentimentalisme.sentimentalism (Dicționar de neologisme, 1986)SENTIMENTALÍSM s.n. 1. Sensibilitate excesivă; afectare sau exagerare a sentimentelor; sentimentalitate. ♦ Tendință în literatura sec. XVIII, în care esențială este reliefarea vieții sentimentale, bogate și tumultoase, a personajelor.
2. Atitudine, comportare de om sentimental. [< fr.
sentimentalisme].
sentimentalism (Marele dicționar de neologisme, 2000)SENTIMENTALÍSM s. n. 1. sensibilitate excesivă; afectare sau exagerare a sentimentelor; sentimentalitate. ◊ atitudine, comportare de om sentimental. 2. tendință în literatura sec. XVIII prin reliefarea vieții sentimentale, bogate și tumultuoase. (< fr.
sentimentalisme)
sentimentalism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sentimentalísm s. n., (gesturi, atitudini)
pl. sentimentalísmesentimentalism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sentimentalism n.
1. starea celui sentimental;
2. afectarea de sentimente.
sentimentalism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SENTIMENTALÍSM, (
2)
sentimentalisme, s. n. 1. Tendință de a exagera rolul și valoarea sentimentelor, de a aprecia lucrurile (numai) din punct de vedere afectiv sau de a da în mod obișnuit precădere acestui criteriu.
2. Gest, atitudine, comportare de om sentimental.
3. Curent preromantic în literatura rusă apărut la sfârșitul sec. XVIII ca o reacție împotriva clasicismului. — Din
fr. sentimentalisme.