sentențios - explicat in DEX

sentențios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SENTENȚIÓS, -OÁSĂ, sentențioși, -oase, adj. (Despre stil, ton, fraze etc.) Care conține multe sentințe (2), maxime; p. ext. care are caracter, ton de sentință. ♦ (Despre oameni) Care se exprimă prin sentințe, prin maxime; p. ext. care folosește un ton emfatic; afectat, grav, pretențios. [Pr.: ți-os] – Din fr. sentencieux, lat. sententiosus.

sentențios (Dicționar de neologisme, 1986)
SENTENȚIÓS, -OÁSĂ adj. (Despre stil, fraze etc.) Care este plin de maxime, de sentințe; afectat, grav. [Cf. fr. sentencieux, lat. sententiosus < sententia – sentință].

sentențios (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SENTENȚIÓS, -OÁSĂ adj. 1. (despre stil, ton etc.) care conține sentințe, maxime. ◊ asemănător cu o sentință (2). 2. (și adv.) cu un ton emfatic, grav. (< fr. sentencieux, lat. sentencious)

sentențios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sentențiós (-ți-os) adj. m., pl. sentențióși; f. sentențioásă, pl. sentențioáse

sentențios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sentențios a. 1. ce conține sentențe: stil sentențios; 2. ce are forma sau caracterul unei sentențe: frază sentențioasă; 3. care s´exprimă obișnuit prin sentențe: orator sentențios.

sentențios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SENTENȚIÓS, -OÁSĂ, sentențioși, -oase, adj. (Despre stil, ton, fraze etc.) Care conține multe sentințe (2), maxime; p. ext. care are caracter, ton de sentință. ♦ (Despre oameni) Care se exprimă prin sentințe, prin maxime; p. ext. care folosește un ton emfatic; afectat, grav, pretențios. [Pr.: ți-os] — Din fr. sentencieux, lat. sententiosus.