sentențios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SENTENȚIÓS, -OÁSĂ, sentențioși, -oase, adj. (Despre stil, ton, fraze etc.) Care conține multe sentințe (
2), maxime;
p. ext. care are caracter, ton de sentință. ♦ (Despre oameni) Care se exprimă prin sentințe, prin maxime;
p. ext. care folosește un ton emfatic; afectat, grav, pretențios. [
Pr.:
ți-os] – Din
fr. sentencieux, lat. sententiosus.