sentențios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SENTENȚIÓS, -OÁSĂ, sentențioși, -oase, adj. (Despre stil, ton, fraze etc.) Care conține multe sentințe (
2), maxime;
p. ext. care are caracter, ton de sentință. ♦ (Despre oameni) Care se exprimă prin sentințe, prin maxime;
p. ext. care folosește un ton emfatic; afectat, grav, pretențios. [
Pr.:
ți-os] – Din
fr. sentencieux, lat. sententiosus.sentențios (Dicționar de neologisme, 1986)SENTENȚIÓS, -OÁSĂ adj. (
Despre stil, fraze etc.) Care este plin de maxime, de sentințe; afectat, grav. [Cf. fr.
sentencieux, lat.
sententiosus <
sententia – sentință].
sentențios (Marele dicționar de neologisme, 2000)SENTENȚIÓS, -OÁSĂ adj. 1. (despre stil, ton etc.) care conține sentințe, maxime. ◊ asemănător cu o sentință (2). 2. (și adv.) cu un ton emfatic, grav. (< fr.
sentencieux, lat.
sentencious)
sentențios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sentențiós (-ți-os) adj. m.,
pl. sentențióși; f. sentențioásă, pl. sentențioásesentențios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sentențios a.
1. ce conține sentențe:
stil sentențios; 2. ce are forma sau caracterul unei sentențe:
frază sentențioasă; 3. care s´exprimă obișnuit prin sentențe:
orator sentențios.sentențios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SENTENȚIÓS, -OÁSĂ, sentențioși, -oase, adj. (Despre stil, ton, fraze etc.) Care conține multe sentințe (
2), maxime;
p. ext. care are caracter, ton de sentință. ♦ (Despre oameni) Care se exprimă prin sentințe, prin maxime;
p. ext. care folosește un ton emfatic; afectat, grav, pretențios. [
Pr.:
ți-os] — Din
fr. sentencieux, lat. sententiosus.