senilitate - explicat in DEX

senilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SENILITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este senil; stare patologică provocată de îmbătrânire și caracterizată prin modificări structurale și funcționale de involuție, fizice și psihice, ale organismului uman. – Din fr. sénilité.

senilitate (Dicționar de neologisme, 1986)
SENILITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este senil; slăbire a facultăților mintale și a corpului, cauzată de bătrânețe. [Cf. fr. sénilité].

senilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SENILITÁTE s. f. 1. stare patologică provocată de îmbătrânire, cu modificări structurale și funcționale involutive, fizice și psihice. 2. (geol.) stadiu de bătrânețe al ciclului de eroziune. (< fr. sénilité)

senilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
senilitáte s. f., g.-d. art. senilitắții

senilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*senilitáte f. (d. senil). Slăbirea trupească și sufletească a bătrînețiĭ: a muri de senilitate.

senilitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
senilitate f. slăbirea corpului și a spiritului produsă la bătrânețe.

senilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SENILITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este senil; stare patologică a vârstei înaintate, constând din modificări involutive fizice și psihice ale organismului, mai accentuate decât cele datorate proceselor normale de îmbătrânire. — Din fr. sénilité.