sen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEN, seni, s. m. Monedă divizionară japoneză, valorând a suta parte dintr-un yen. – Din
fr. sen.sen (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEN2 s.m. Monedă divizionară în Cambodgia, Indonezia, Malaiezia și Brunei, a suta parte dintr-un riel, respectiv rupiah, ringgit (dolar) și dolar. (cf. engl., fr.
sen < indonez.
sen, senti < engl.
cent) [și
AHDEL]
sen (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEN1 s.m. Monedă divizionară în Japonia, a suta parte dintr-un yen. (cf. engl., fr.
sen < jap.
sen < chinez. mandar.
qián = ban, monedă) [și
AHDEL]
sen (Dicționar de neologisme, 1986)SEN s.m. Monedă divizionară în Japonia și Kampuchia, valorând a suta parte dintr-un yen, respectiv dintr-un riel. [< fr.
sen < cuv. japonez].
sen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sen s. m.,
pl. senisen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEN, seni, s. m. Monedă divizionară japoneză, valorând a suta parte dintr-un yen. — Din
fr. sen.