semănător - explicat in DEX

semănător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SEMĂNĂTÓR, -OÁRE, semănători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor agricol care seamănă¹. ♦ Fig. Propovăduitor. 2. S. f. Mașină agricolă cu tracțiune animală sau mecanică cu care se introduc semințele în sol la o adâncime constantă, repartizându-le uniform. – Semăna¹ + suf. -ător.

semănător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
semănătór s. m., pl. semănătóri

semănător (Dicționaru limbii românești, 1939)
semănătór, -oáre s. Persoană care seamănă (v. tr.). — În est să-.

semănător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
semănător m. cel ce seamănă. ║ n. mașină de semănat.

semănător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SEMĂNĂTÓR, -OÁRE, semănători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Muncitor agricol care seamănă¹. ♦ Fig. Propovăduitor. 2. S. f. Mașină agricolă cu tracțiune animală sau mecanică cu care se introduc semințele în sol la o adâncime constantă, repartizându-le uniform. — Semăna¹ + suf. -ător.