semnificativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEMNIFICATÍV, -Ă, semnificativi, -e, adj. 1. Care exprimă (cu claritate) ceva, care are înțeles precis, care scoate în evidență ceva; care are o anumită semnificație.
2. Care exprimă ceva, care este concludent, fără a fi nevoie de vorbe; care face aluzie la ceva, plin de înțeles; expresiv.
3. Care are însemnătate; important. – Din
fr. significatif (după
semnifica).
semnificativ (Dicționar de neologisme, 1986)SEMNIFICATÍV, -Ă adj. 1. Cu un înțeles precis, care arată ceva clar.
2. Care are o semnificație, un înțeles (ascuns), un tâlc; care arată ceva fără a fi nevoie de vorbe; expresiv.
3. Însemnat, important. [După fr.
significatif, it.
significativo].
semnificativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEMNIFICATÍV, -Ă adj. 1. care scoate ceva în evidență, cu un înțeles precis. 2. care are o semnificație, plin de înțeles, cu tâlc; expresiv. 3. însemnat; important. (după fr.
significatif)
semnificativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)semnificatív adj. m.,
pl. semnificatívi; f. semnificatívă, pl. semnificatívesemnificativ (Dicționaru limbii românești, 1939)*semnificatív, -ă adj. (lat.
significativus, fr.
significatif, după rom.
semn). Plin de înțeles:
o vorbă semnificativă. Expresiv:
un gest semnificativ. Adv. În mod semnificativ.
semnificativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)semnificativ a.
1. care are o semnificațiune preciză:
vorbe semnificative; 2.
expresiv:
gesturi semnificative.semnificativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEMNIFICÁTIV, -Ă, semnificativi, -e, adj. 1. Care exprimă (cu claritate) ceva, care are înțeles precis, care scoate în evidență ceva; care are o anumită semnificație.
2. Care exprimă ceva, care este concludent, fără a fi nevoie de vorbe; care face aluzie la ceva, plin de înțeles; expresiv.
3. Care are însemnătate; important. — Din
fr. significatif (după
semnifica).