semivoltă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEMIVÓLTĂ, semivolte, s. f. Jumătate de voltă. –
Semi- +
voltă (după
fr. demi-volte).
semivoltă (Dicționar de neologisme, 1986)SEMIVÓLTĂ s.f. Jumătate de voltă. [<
semi- +
voltă].
semivoltă (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEMIVÓLTĂ s. f. jumătate de voltă (1). (după fr.
demi-volte)
semivoltă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)semivóltă s. f.,
g.-d. art. semivóltei; pl. semivólte