semivocală - explicat in DEX

semivocală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SEMIVOCÁLĂ, semivocale, s. f. Sunet intermediar între vocală și consoană, cu însușiri comune amândurora; semiconsoană. – Semi- + vocală (după fr. semi-voyelle).

semivocală (Dicționar de neologisme, 1986)
SEMIVOCÁLĂ s.f. Vocală care nu se poate rosti decât împreună cu o altă vocală (cu care formează un diftong); semiconsoană. [< semi- + vocală, după fr. semi-voyelle].

semivocală (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SEMIVOCÁLĂ s. f. sunet între vocală și consoană; semiconsoană. (după fr. semi-voyelle)

semivocală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
semivocálă s. f., g.-d. art. semivocálei; pl. semivocále

semivocală (Dicționaru limbii românești, 1939)
*semivocálă f., pl. e. Gram. În unele limbĭ (vechea slavonească, sîrbeasca, ceha, polona, sanscrita), consonantă lichidă (R și L) pronunțată fară vocală, ca Srb. îld. Sîrb.

semivocală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
semivocală f. Gram. se zice de consoanele numite obișnuit lichide.

semivocală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SEMIVOCÁLĂ, semivocale, s. f. Sunet intermediar între vocală și consoană, cu însușiri comune amândurora. — Semi- + vocală (după fr. semi-voyelle).