semiremorcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEMIREMÓRCĂ, semiremorci, s. f. Remorcă cu o singură osie, a cărei parte frontală se sprijină pe partea din spate a vehiculului motor. – Din
fr. semi-remorque.semiremorcă (Dicționar de neologisme, 1986)SEMIREMÓRCĂ s.f. Remorcă cu o singură osie, a cărei parte frontală se sprijină pe puntea din spate a vehiculului motor. [Gen.
-cii. / cf. fr.
semi-remorque].
semiremorcă (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEMIREMÓRCĂ s. f. remorcă cu o singură osie, a cărei parte frontală se sprijină pe puntea din spate a vehiculului motor. (< fr.
semiremorque)
semiremorcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)semiremórcă s. f.,
g.-d. art. semiremórcii; pl. semiremórcisemiremorcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEMIREMÓRCĂ, semiremorci, s. f. Remorcă cu o singură osie, a cărei parte frontală se sprijină pe partea din spate a vehiculului motor. — Din
fr. semi-remorque.