semiplan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEMIPLÁN, semiplanuri, s. n. Mulțimea punctelor din plan situate de aceeași parte a unei drepte. –
Semi- +
plan (după
fr. demi-plan).semiplan (Dicționar de neologisme, 1986)SEMIPLÁN s.n. (
Mat.) Fiecare dintre cele două părți ale unui plan împărțit de o dreaptă oarecare. [Cf. it.
semipiano, fr.
demi-plan].
semiplan (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEMIPLÁN s. n. (geom.) fiecare dintre cele două părți ale unui plan împărțit de o dreaptă oarecare. (după fr.
demi-plan)
semiplan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEMIPLÁN, semiplane, s. n. Mulțimea punctelor din plan situate de aceeași parte a unei drepte. [
Pl. și:
semiplanuri] –
Semi- + plan (după
fr. demi-plan).
semiplan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)semiplán (-mi-plan) s. n.,
pl. semipláne