semiotică (Dicționarul limbii române contemporane, 1980)SEMIÓTICĂ s.f. Știință care se ocupă cu studiul general al semnelor întrebuințate în cadrul vieții sociale.
semiotică (Dicționar de neologisme, 1986)SEMIÓTICĂ s.f. Semiologie (
2). ♦ Orientare larg răspândită în gândirea teoretică contemporană, care studiază fenomenele și în special faptele de cultură ca sisteme de semnificare și procese de comunicare. [Gen.
-cii. / < fr.
sémiotique, cf. gr.
semeiotike <
semeion – semn].
semiotică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)semiótică (-mi-o-) s. f.,
g.-d. art. semióticii; pl. semiótici