semiotic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEMIÓTIC, -Ă, semiotici, -ce, s. f.,
adj. I. S. f. 1. Semiologie (
2).
2. Ramură a logicii simbolice (matematice) care se ocupă cu studiul general al semnelor.
II. Adj. Referitor la semiotică (
I), de semiotică. [
Pr.:
-mi-o-] – Din
fr. sémiotique.semiotic (Dicționar de neologisme, 1986)SEMIÓTIC, -Ă adj. Referitor la semiotică. [< fr.
sémiotique, germ.
semiotisch].
semiotic (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEMIÓTIC, -Ă I.
adj. referitor la semiotică. II. s. f. știință care studiază semnele, indiferent de natura acestora; studiul simbolurilor; semiologie (2). ◊ orientare în gândirea teoretică contemporană care studiază fenomenele de semnificare și procese de comunicare. (< fr.
sémiotique)
semiotic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*semiótic adj. m.,
pl. semiótici; f. semiótică, pl. semióticesemiotic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEMIÓTIC, -Ă, semiotici, -ce, s. f.,
adj. I. S. f. 1. Semiologie (
2).
2. Ramură a logicii simbolice (matematice) care se ocupă cu studiul general al semnelor.
II. Adj. Referitor la semiotică (
I), de semiotică. [
Pr.: -
mi-o-] — Din
fr. sémiotique.