semiologie (Dicționarul limbii române contemporane, 1980)SEMIOLOGÍE s.f. 1. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul simptomelor și semnelor diferitelor boli, precum și al metodelor de a le pune în evidență. 2. Semiotică.
semiologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEMIOLOGÍE s. f. 1. Parte a medicinii care se ocupă cu descrierea simptomelor și a semnelor diferitelor boli, precum și a metodelor de a le pune în evidență și de a le diagnostica; simptomatologie.
2. Știință care studiază semnele întrebuințate în cadrul vieții sociale; semiotică. [
Pr.:
-mi-o-] – Din
fr. sémiologie.semiologie (Dicționar de neologisme, 1986)SEMIOLOGÍE s.f. 1. Parte a medicinii care studiază simptomele și semnele bolilor în vederea diagnosticării.
2. Ramură a logicii simbolice care se ocupă cu studiul general al semnelor și al comunicării prin intermediul acestora; semiotică. [Gen.
-iei, var.
semeiologie s.f. / < fr.
sémiologie, séméiologie, cf. gr.
semeion – semn,
logos – știință].
semiologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEMIOLOGÍE s. f. 1. ramură a medicinei care studiază simptomele bolilor în vederea diagnosticării; simptomatologie. 2. semiotică. (< fr.
sémiologie)
semiologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)semiologíe (-mi-o-) s. f.,
art. semiología, g.-d. semiologíi, art. semiologíei