semioclusivă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SEMIOCLUSÍVĂ,semioclusive, adj. (În sintagma) Consoană semioclusivă (și substantivat, f.) = consoană africată. [Pr.: -mi-o-] – Semi + oclusivă.
semioclusivă(Dicționar de neologisme, 1986) SEMIOCLUSÍVĂs.f. Africată. [Pron. -mi-o-. / < it. semiocclusivo].
semioclusivă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) semioclusívă(-mi-o-clu-) adj. f., s. f., pl. semioclusíve