semidoctism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEMIDOCTÍSM s. n. Stare de semidoct;
p. ext. cultură superficială. –
Semidoct +
suf. -ism.semidoctism (Dicționar de neologisme, 1986)SEMIDOCTÍSM s.n. Cultură superficială; stare de semidoct; semidocție; semicultism. [Et. incertă].
semidoctism (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEMIDOCTÍSM s. n. cultură superficială; semidocție. (< semidoct + -ism)
semidoctism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*semidoctísm s. n.