semicerc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEMICÉRC, semicercuri, s. n. 1. Segment de cerc a cărei coardă este un diametru; figură geometrică formată dintr-o jumătate de cerc. ♦ (Sport) Linie semicirculară care trasează și limitează o suprafață semicirculară privilegiată de reguli speciale de joc (la baschet, handbal etc.);
2. Șir de ființe sau de lucruri așezate în formă de semicerc (
1); linie, mișcare arcuită. ◊
Loc. adv. În semicerc = în formă de semicerc (
1). –
Semi- +
cerc.semicerc (Dicționar de neologisme, 1986)SEMICÉRC s.n. 1. Figură geometrică formată dintr-o jumătate de cerc.
2. Șir de ființe, de lucruri etc. așezate în semicerc (1); linie arcuită. [<
semi- +
cerc, după fr.
demicercle].
semicerc (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEMICÉRC s. n. 1. arc de cerc subînscris de un diametru. 2. șir de ființe, lucruri etc. așezate în semicerc (1); linie arcuită. (după fr.
demi-cercle)
semicerc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)semicérc s. n.,
pl. semicércurisemicerc (Dicționaru limbii românești, 1939)*semicérc n., pl.
urĭ. Jumătate de cerc. V.
emiciclu.semicerc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)semicerc n. jumătatea unui cerc.
semicerc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEMICÉRC, semicercuri, s. n. 1. Segment de cerc a cărei coardă este un diametru; figură geometrică formată dintr-o jumătate de cerc. ♦ (Sport) Linie care trasează și limitează o suprafață semicirculară privilegiată de reguli speciale de joc (la baschet, handbal etc.).
2. Șir de ființe sau de lucruri așezate în formă de semicerc (
1); linie, mișcare arcuită. ◊
Loc. adv. În semicerc = în formă de semicerc (
1). —
Semi- +
cerc.