semiarticulație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEMIARTICULÁȚIE, scmiarticulații, s. f. Articulație între două piese care permite o deplasare relativă a acestora în lungul unei axe. [
Pr.:
-mi-ar-] –
Semi- +
articulație.semiarticulație (Dicționar de neologisme, 1986)SEMIARTICULÁȚIE s.f. Articulație între două corpuri care permite și o deplasare relativă a acestora în lungul unei axe. [Pron.
-mi-ar-, gen.
-iei. / <
semi- +
articulație].
semiarticulație (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEMIARTICULÁȚIE s. f. articulație între două corpuri, care permite și o deplasare relativă a acestora în lungul unei axe. (< fr.
semi-articulation)
semiarticulație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)semiarticuláție (-mi-ar-, -ți-e) s. f.,
art. semiarticuláția (-ți-a), g.-d. art. semiarticuláției; pl. semiarticuláții, art. semiarticuláțiile (-ti-i-)semiarticulație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEMIARTICULÁȚIE, semiarticulații, s. f. Articulație între două piese care permite o deplasare relativă a acestora în lungul unei axe. [
Pr.: -
mi-ar-] —
Semi- +
articulație.