semianalfabet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEMIANALFABÉT, -Ă, semianalfabeți, -te, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care abia știe să scrie și să citească. [
Pr.:
-mi-a-] –
Semi- +
analfabet.semianalfabet (Dicționar de neologisme, 1986)SEMIANALFABÉT, -Ă adj. Aproape analfabet. [<
semi- +
analfabet, după rus.
polugramotnâi].
semianalfabet (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEMIANALFABÉT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care abia știe să scrie și să citească. (< semi- + analfabet)
semianalfabet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*semianalfabét (-mi-a-) adj. m.,
s. m.,
pl. semianalfabéți; adj. f.,
s. f. semianalfabétă, pl. semianalfabétesemianalfabet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEMIANALFABÉT, -Ă, semianalfabeți, -te, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care abia știe să scrie și să citească. [
Pr.: -
mi-a-] —
Semi- +
analfabet.