semestru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEMÉSTRU, semestre, s. n. Perioadă de șase luni consecutive; o jumătate de an. ♦ O jumătate din anul școlar (universitar). – Din
fr. semestre, lat. semestris.semestru (Dicționar de neologisme, 1986)SEMÉSTRU s.n. Perioadă, răstimp care durează șase luni consecutive. ♦ Jumătate dintr-un an școlar. [Pl.
-re. / cf. fr.
semestre, lat.
semestris <
sex – șase,
mensis – lună].
semestru (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEMÉSTRU s. n. perioadă de șase luni consecutive. ◊ jumătate dintr-un an școlar (universitar). (< fr.
semestre, lat.
semestris)
semestru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)seméstru s. n.,
art. seméstrul; pl. seméstresemestru (Dicționaru limbii românești, 1939)*seméstru n. pl.
e (lat.
semestris, d.
sex șase, și
mensis, lună. V.
mensual, bi- și
tri-mestru). Timp de șase lunĭ, jumătate de an.
semestru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)semestru n.
1. răstimp de șase luni consecutive;
2. rentă sau pensiune din șase în șase luni.
semestru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEMÉSTRU, semestre, s. n. Perioadă de șase luni consecutive; o jumătate de an. ♦ O jumătate din anul școlar (universitar). — Din
fr. semestre, lat. semestris.