semanticism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEMANTICÍSM s. n. (Astăzi rar) Curent neopozitivist care, pornind de la problemele filozofice ridicate de formalizare, contestă caracterul obiectiv al cunoașterii la nivelul treptei raționale. – Din
rus. semantițizm.semanticism (Dicționar de neologisme, 1986)SEMANTICÍSM s.n. Filozofie semantică. [Var.
semantism s.n. / < rus.
semantițism, cf. fr.
sémantisme].
semanticism (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEMANTICÍSM s. n. curent în lingvistica contemporană care susține că principala problemă a filozofiei ar fi limba, pe care o identifică cu logica și cu realitatea obiectivă, încercând să înlocuiască cercetarea științifică a realității cu analiza formală a sensului cuvintelor. (< rus.
semantițism)
semanticism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEMANTICÍSM s. n. (Astăzi rar) Curent neopozitivist care, pornind de la problemele filosofice ridicate de formalizare, contestă caracterul obiectiv al cunoașterii la nivelul treptei raționale. — Din
rus. semantițism.