semănător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEMĂNĂTÓR, -OÁRE, semănători, -oare, subst. 1. S. m. și
f. Muncitor agricol care seamănă
1. ♦
Fig. Propovăduitor.
2. S. f. Mașină agricolă cu tracțiune animală sau mecanică cu care se introduc semințele în sol la o adâncime constantă, repartizându-le uniform. –
Semăna1 +
suf. -ător.