semănător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEMĂNĂTÓR, -OÁRE, semănători, -oare, subst. 1. S. m. și
f. Muncitor agricol care seamănă
1. ♦
Fig. Propovăduitor.
2. S. f. Mașină agricolă cu tracțiune animală sau mecanică cu care se introduc semințele în sol la o adâncime constantă, repartizându-le uniform. –
Semăna1 +
suf. -ător.semănător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)semănătór s. m.,
pl. semănătórisemănător (Dicționaru limbii românești, 1939)semănătór, -oáre s. Persoană care seamănă (v. tr.). — În est
să-.semănător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)semănător m. cel ce seamănă. ║ n. mașină de semănat.
semănător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEMĂNĂTÓR, -OÁRE, semănători, -oare, s. m.,
s. f. 1. S. m. și
f. Muncitor agricol care seamănă
1. ♦
Fig. Propovăduitor.
2. S. f. Mașină agricolă cu tracțiune animală sau mecanică cu care se introduc semințele în sol la o adâncime constantă, repartizându-le uniform. —
Semăna1 +
suf. -
ător.