semălui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEMĂLUÍ, semắlui, vb. IV.
Tranz. și
refl. (
Reg.) A (se) asemăna, a (se) compara. – Din
magh. számolni.semălui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)semăluí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1 și 2
sg. semắlui, 3
semắluie, imperf. 3
sg. semăluiá; conj. prez. 3
să semắluiesemălui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEMĂLUÍ, semắlui, vb. IV.
Tranz. și
refl. (
Reg.) A (se) asemăna, a (se) compara. — Din
magh. számolni.