selnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÉLNIC, selnice, s. n. Unealtă de pescărie asemănătoare cu leasa. –
Et. nec.selnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sélnic s. n.,
pl. sélniceselnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÉLNIC, selnice, s. n. Unealtă de pescărie asemănătoare cu leasa
1. —
Et. nec.