selfservice (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SELF-SERVICE s. n. Magazin, restaurant etc. cu autoservire. [
Pr.:
self-sérvis] –
Cuv. engl.selfservice (Dicționar de neologisme, 1986)SELF-SERVICE s.n. (
Anglicism) Tehnică de vânzare care elimină sau reduce la maximum personalul de desfacere, permițând clienților de a se servi singuri din mărfurile expuse; autoservire. [Pron.
self-sérvis. / < engl.
self-service].
selfservice (Marele dicționar de neologisme, 2000)SELF-SERVICE SÉRVIS/ s. n. magazin, restaurant etc. cu autoservire. (< engl., fr.
self-service)
selfservice (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!self-sérvice (
angl.) [
ce pron. s] (-vice)
s. n.,
art. self-sérvice-ul; pl. self-sérvice-uriselfservice (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SELF-SERVICE, self-service-uri, s. n. Magazin, restaurant etc. cu autoservire. [
Pr.:
selfservis] —
Cuv. engl.