selectivitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SELECTIVITÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi selectiv. ♦ Capacitatea de selecție a unui sistem tehnic sau fizico-chimic.
Selectivitatea unui aparat de radio. 2. Însușire a plantelor și a animalelor de a face selecție naturală în procesul de fecundare și în comportarea față de condițiile de viață. – Din
fr. sélectivité.selectivitate (Dicționar de neologisme, 1986)SELECTIVITÁTE s.f. 1. Proprietate a unui aparat de radiorecepție de a fi selectiv.
2. Însușire a plantelor și animalelor de a face selecție naturală în procesul de fecundare și în comportarea față de condițiile de viață. [Cf. fr.
sélectivité].
selectivitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)SELECTIVITÁTE s. f. 1. capacitatea de selecție a unui sistem tehnic sau fizico-chimic. ◊ proprietate a unui radioreceptor de a fi selectiv. 2. capacitate a omului de a efectua o anumită alegere între elementele unei clase de fenomene, obiecte etc. 3. însușire a plantelor și animalelor de a face selecție naturală în procesele biologice și în comportarea lor față de condițiile de mediu. (< fr.
sélectivité)
selectivitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)selectivitáte s. f.,
g.-d. art. selectivitắțiiselectivitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SELECTIVITÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi selectiv. ♦ Capacitatea unui sistem
tehnic sau fizico-chimic de a separa semnalul util din fondul de oscilații electromagnetice parazite.
Selectivitatea unui aparat de radio. 2. Însușire a plantelor și animalelor de a face selecție naturală în procesul de fecundare și în comportarea față de condițiile de viață. — Din
fr. sélectivité.