selecțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SELECȚIÚNE s. f. v. selecție.selecțiune (Dicționar de neologisme, 1986)SELECȚIÚNE s.f. (
La pl.) Bucăți alese dintr-o operă, din muzica unui compozitor etc. V.
selecție. [Pron.
-ți-u-. / cf. fr.
sélection, germ.
Selektion].
selecțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)SELECȚIÚNE s. f. (pl.) bucăți alese dintr-o operă, din muzica unui compozitor etc. (< fr.
sélection, germ.
Selektion)
selecțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*selecțiúne f. (lat.
se-léctio, -ónis, d.
se-ligere, lectum, a alege. V.
lecțiune, aleg). Alegerea celor maĭ bune exemplare (de plante, animale, elevĭ).
Selecțiune naturală, alegerea pe care șĭ-o face natura păstrîndu-șĭ animalele și plantele cele maĭ robuste și dîndu-le morțiĭ pe cele slabe (teorie datorită luĭ Malthus și Darwin).
selecțiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)selecți(un)e f. alegere raționată de animale de prăsilă având de scop ameliorarea speciilor;
selecțiune naturală, predomnirea unei specii în raport complet cu mediul ei în paguba altor specii mai puțin bine adaptate cu acest mediu:
teoria selecțiunii naturale a fost formulată de Darwin.selecțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SELECȚIÚNE s. f. v. selecție.