selamlâc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SELAMLẤC, selamlâcuri, s. n. (
Înv.) Parte rezervată bărbaților și musafirilor în casele turcești; încăperi destinate domnului și slugilor sale, precum și pentru recepții, în palatele domnilor români. [
Var.:
selamalâc s. n.] – Din
tc. selâmlık.selamlâc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)selamlấc (
înv.)
s. n.,
pl. selamlấcuriselamlâc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SELAMLẤC, selamlâcuri, s. n. (
înv.) Parte rezervată bărbaților și musafirilor în casele turcești; încăperi destinate domnului și slugilor sale, precum și pentru recepții, în palatele domnilor români. [
Var.:
selamalấc s. n.] — Din
tc. selâmlik.