selamlâc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SELAMLẤC, selamlâcuri, s. n. (
Înv.) Parte rezervată bărbaților și musafirilor în casele turcești; încăperi destinate domnului și slugilor sale, precum și pentru recepții, în palatele domnilor români. [
Var.:
selamalâc s. n.] – Din
tc. selâmlık.