seismometrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEISMOMETRÍE s. f. Parte a geofizicii aplicate care studiază modul și viteza de propagare a undelor seismice din scoarța Pământului, provocate prin explozii artificiale, mai ales în scopul prospectării diferitelor substanțe minerale utile și al detectării structurilor geologice favorabile acumulării acestora; seismică. [
Pr.:
se-is-] – Din
fr. séismométrie.seismometrie (Dicționar de neologisme, 1986)SEISMOMETRÍE s.f. Parte a seismologiei care se ocupă cu măsurarea mărimilor mecanice caracteristice seismelor. [Pron.
se-is-, gen.
-iei. / < fr.
séismométrie, cf. gr.
seismos – cutremur,
metron – măsură].
seismometrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEISMOMETRÍE s. f. parte a seismologiei care studiază viteza de propagare a undelor seismice. (< fr.
séismométrie)
seismometrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)seismometríe (se-is-, -me-tri-) s. f.,
art. seismometría, g.-d. seismometríi, art. seismometríeiseismometrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEISMOMETRÍE s. f. Parte a geofizicii aplicate care studiază modul și viteza de propagare a undelor seismice din scoarța Pământului, provocate prin explozii artificiale, mai ales în scopul prospectării diferitelor substanțe minerale utile și al detectării structurilor geologice favorabile acumulării acestora; seismică. [
Pr.:
se-is-] — Din
fr. séismométrie.